De ce avem conflicte cu adolescenții si cum ar trebui sa reacționam la ele?

Sursa foto: www.learningnetwork.ro/sites/default/files/poze/articole/asertivitea.jpg

Pentru unii autori, adolescența reprezintă un stadiu de dezvoltare care poate fi clar diferențiat. Pentru alții însă, este doar o zonă de graniță, un fel de teritoriu al nimănui, un „tunel” în care copiii dispar, pentru ca să „iasă” la celălalt capăt peste câțiva ani, ca veritabili adulți. Ideea este că nu putem ști cine este cel cu care ne vom întâlni la ieșirea din adolescență. Adolescența presupune cu necesitate rezolvarea unor „probleme de dezvoltare”, care fac posibilă apariția nu doar biologică, ci și psihosocială a viitorului adult.

 dobândirea independenței de părinți;

 adaptarea la propria maturizare sexuală;

 stabilirea unor relații de cooperare și de lucru cu alte persoane, fără a fi dominat de acestea;

 decizia și pregătirea pentru o anumită vocație;

 dezvoltarea unei filosofii de viață, a unor credințe și standarde morale;

 dobândirea unui sentiment al identității;

            Aceste ”probleme de dezvoltare” vor fi rezolvate  în funcție de modul în care adulții responsabili din viața actualului adolescent l-au învățat deprinderile de viață independentă care să-l ajute să ia decizii cât mai corecte de viață și să abordeze cu succes problemele cu care se va confrunta ca și adolescent. Adolescentul fără aceste deprinderi este ca un soldat aruncat în război fără pușcă, șansele de traversare a perioadei adolescenței fără probleme care să-i marcheze întreaga existență sunt minime fără aceste deprinderi.

În această perioadă adolescentul își formează identitatea în relație cu ceilalți. Grupul de egali reprezintă pentru el un punct de referință, iar presiunile grupului de prieteni sunt puternice și în cazuri extreme duc la acte antisociale.

În adolescență există un risc crescut de apariție a conflictelor datorate manifestărilor specifice adolescenților:

•   refuzul supunerii și disprețul față de regulile impuse de adulți;

•   neîncrederea în adulți (părinți, profesori);

•   refuzul autorității adulților;

•   disprețul față de tot ceea ce nu le place și nu știu ;

•   goana după greșelile altora;

•   acte de indisciplină gratuită;

•   dorința de a fi remarcat;

•   bucuria de a contrazice pe oricine;

•   nevoia de a impresiona;

•   capacitatea de a ignora pe oricine;

•   tendința de a testa limitele.

Cauzele cele mai des întâlnite ale conflictelor interpersonale cu care se confruntă adolescenții sunt comunicarea defectuoasă, deficitul exprimării emoționale, competiția și lipsa asertivității.

Deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performanțe scăzute, probleme emoționale și comportamentale, dificultăți de adaptare socială. Deprinderile de comunicare și relaționale reprezintă un factor protector față de comportamentele de risc (consumul de droguri) și față de situațiile de criză (suicid). Dificultățile de comunicare la adolescenți pot fi produse de inabilitatea de recunoaștere  și exprimare a emoțiilor, de teama de autodezvăluire.

Comunicarea asertivă este o modalitate de adaptare eficientă la situații conflictuale interpersonale. Asertivitatea este rezultatul unui set de atitudini și comportamente învățate care au ca și consecințe pe termen lung îmbunătățirea relațiilor sociale, dezvoltarea încrederii în sine, respectarea drepturilor personale, formarea unui stil de viață sănătos, îmbunătățirea abilităților de management al conflictelor. Asertivitatea este abilitatea de a exprima emoțiile și convingerile fără a afecta și ataca drepturile celorlalți. Învățarea deprinderilor de asertivitate este facilitată de contrastarea ei cu cele două modele comportamentale opuse, pasivitatea și agresivitatea (vezi tabelul de mai jos).

    Consecințe ale comportamentelor asertive, pasive și agresive (Băban, A., 2001, pag.94)

Educarea adolescenților pentru recunoașterea și rezolvarea conflictelor, cât și demontarea miturilor pe care le au față de conflicte au ca efect impactul aspectelor pozitive ale conflictelor asupra dezvoltării individuale și de grup. Cunoașterea amănunțită a unor strategii de rezolvare a conflictelor, a modalităților de prevenire a neînțelegerilor și soluționarea conflictelor în mod productiv trebuie să constituie abilitățile fiecărui adolescent, abilități necesare  viitorului adult.

În instituțiile de învățământ elevii și profesorii se confruntă cu o multitudine de conflicte, educatorii trebuie să cunoască problematica conflictului, să formeze abilitățile conciliatorii la elevi, să încurajeze colaborarea și nu competiția.

Înzestrarea adolescentului cu modalități sănătoase de comunicare, competențe ridicate de înțelegere și exprimare a emoțiilor, abordarea responsabilă a problemelor de viață, scad serios riscul adoptării unor comportamente deviante sau care pot afecta serios viitorul adultului de mâine.