Importanţa autonomiei în învăţare

Pentru a realiza sarcinile muncii intelectuale cât mai performant şi eficient este nevoie de a pune în practică şi de a te obişnui cu munca de învăţare independentă.

Autonomia învăţării se referă la capacitatea elevului de a-şi îmbogăţi cunoştinţele, priceperile şi deprinderile, fără a apela la ajutorul altora, ducând la formarea spiritului de independenţă şi a iniţiativei.

Învăţarea nu trebuie să se reducă doar la cea şcolară, ceea ce copiii învaţă în clasă, ci şi la cea realizată în afara şcolii, în mod autonom. Independenţa în învăţare trebuie să devină o parte a trăsăturilor fundamentale ale individului.

Munca intelectuală independentă înseamnă studiul individual, adică modul în care o persoană îşi organizează timpul de învăţare, ştie cum să conspecteze, să extragă ideile principale dintr-o lucrare sau să folosească un material documentar.

Munca din clasă, condusă de profesor şi cea independentă nu pot fi separate, dar nici nu pot fi puse pe acelaşi plan. Sub îndrumarea profesorului, trebuie să se formeze deprinderile de muncă independentă şi obişnuinţa cu învăţarea autonomă.

Munca independentă este legată şi de realizarea sarcinilor educaţiei morale. Spiritul de independenţă la elevi este rezultatul folosirii muncii independente ca un mijloc instructiv-educativ. Efectuarea, de către elevi, a unor lucrări în mod independent nu înseamnă că ei au deja formate deprinderile de a lucra independent, dar prin realizarea anumitor lucrări în mod autonom se poate ajunge la dezvoltarea aptitudinilor de învăţare autonomă. Elevul nu va reuşi să-şi organizeze timpul pentru munca independentă, nu va putea avea iniţiativă în abordarea unor probleme, dacă nu are dobândite în prealabil deprinderi de muncă independentă.

Autonomia învăţării îl poate ajuta pe tânăr nu numai în însuşirea de cunoştinţe în domeniul profesional, şcolar - educativ, dar şi în viaţa de zi cu zi. Crearea spiritului de independenţă ajută tânărul să rezolve cu succes probleme de viaţă fără a apela la ajutorul altora.

Spiritul de independenţă nu este o trăsătură de caracter ce se moşteneşte, ci una care se dobândeşte şi se formează pe parcursul vieţii. Rolul profesorilor, al părinţilor şi nu în ultimul rând al societăţii este de a ajuta tânărul să-şi dezvolte caracterul independent, de a-şi dezvolta capacităţile asertive şi de luare a deciziei în mod autonom.

 Deprinderile de învăţare independentă se obţin atât la şcoală, cât şi în viaţa de familie şi socială a fiecărei persoane.

 Pentru a reuşi să creăm şi să dezvoltăm deprinderi de muncă independentă la elevi, este necesar să avem în vedere câteva cerinţe de ordin pedagogic:

§  Existenţa unei legături şi colaborări între şcoală, familie şi organizaţiile de copii şi tineret, adică societate;

§  Existenţa unei coordonări pe clase a tuturor măsurilor luate în vederea organizării muncii independente a elevilor. Acest lucru trebuie realizat în special de diriginte sau de îndrumătorul de an. Dirigintele va trebui să cunoască volumul sarcinilor de muncă independentă şi să introducă un sistem de evidenţă care să permită fiecărui profesor să cunoască sarcinile care au fost date deja de ceilalţi profesori, pentru a nu apărea o supraîncărcare de sarcini pentru elevi şi în loc de dezvoltarea unor deprinderi să apară probleme de ordin psihologic, cum ar fi stresul, care să ducă la anxietate şi depresie datorită incapacităţii elevului de a realiza sarcinile propuse;

§  Să se ţină seama de capacităţile individuale ale fiecărei persoane. Atunci când dăm sarcini trebuie să avem în vedere diferenţele care există între elevii aceleiaşi clase şi între clase. De exemplu nu putem da sarcini cu acelaşi grad de dificultate unei clase de a VII-a şi unei clase de a V-a. În acest caz, trebuie să avem în vedere diferenţele de vârstă ale elevilor.  În situaţiile în care elevii sunt de aceeaşi vârstă, trebuie să avem în vedere dacă elevii sunt la acelaşi nivel intelectual -  mai exact, care sunt capacităţile intelectuale ale fiecărei persoane;

§  Formarea deprinderilor de a observa. Pe baza acestei deprinderi se poate dezvolta spiritul de creaţie, iniţiativa şi inventivitatea;

§  Respectarea cu stricteţe a principiului atitudinii conştiente şi active a elevilor în întregul proces de învăţământ, dar mai ales în munca lor independentă. Fiecare elev, atunci când are de realizat o muncă independentă, trebuie să aibă în minte următoarele: Ce trebuie să fac?, De ce trebuie să procedez într-un fel sau altul?, Din ce etape se compune operaţia care trebuie realizată?, În ce ordine se vor succeda aceste etape?, Care  este scopul final al muncii?

O condiţie foarte importantă pentru buna educare a spiritului de răspundere pentru munca lor este principiul alegerii libere a formelor şi metodelor de învăţare. Tinerii nu trebuie obligaţi să folosească şi să pună în aplicare în mod obedient ceea ce profesorii le pun la dispoziţie, ei trebuie să aibă libertatea de a opta pentru una sau alta din formele de învăţare care consideră că se potrivesc şi se pliază pe personalitatea lor.  De asemenea, tinerilor trebuie să le fie prezentate mai multe metode de lucru, cum ar fi mai multe tipuri de întocmire a unui referat, pentru ca tânărul să aibă de unde alege ce i se potriveşte şi ce îl ajută să-şi uşureze munca.

În procesul de învăţare, copilul trebuie să păstreze echilibrul între învăţarea individuală şi învăţarea în cadrul grupului. Dacă acest echilibru este alterat poate apărea riscul ca în urma unui îndelung proces de învăţare autonomă, individul să se izoleze social. Pierzând contactul cu realitatea prin izolare de ceilalţi, este eliminat avantajul împărtăşirii ideilor grupului, ceea ce uneori produce un deficit informaţional.

Dacă există probleme în dezvoltarea abilităţilor pentru o învăţare independentă, probleme de dezvoltare a abilităţilor de muncă în grup, de identificare a tehnicilor individuale de învăţare, există specialişti care pot sprijini copilul în demersul lui: pedagogi, profesori, psihologi.