Cum îi spui copilului tău ca Mos Crăciun nu există?

Părinții sunt încercați de un sentiment de vinovăție atunci când trebuie să îşi mintă copiii în legătură cu Existența lui Moş Crăciun.  Unii specialişti argumentează faptul că minciunile în legătură cu existența lui Moş Crăciun fac parte din categoria minciunilor sănătoase, care sunt realizate cu scop pozitiv, pentru binele copiilor lor. Alți specialişti spun că ar trebui să ne ferim să utilizăm astfel de minciuni, care nu sunt utile şi pot fi chiar periculoase pentru copiii noştri, din cel puțin trei motive:

- este o minciună nejustificată

- poate duce la deteriorarea relației de încredere copil – părinte

-  încurajeză naivitatea (credulitatea).

Alții susțin faptul că minciunile în legătură cu existența lui Moş Crăciun ajută copilul să-şi dezvolte imaginația, care duce la creşterea creativității.

Totuşi, mitul lui Moş Crăciun este o tradiție pentru multe familii care creează o apropiere între membrii familiei, preocuparea față de celălalt, dorința de a dărui şi a-l face fericit pe cel de lângă tine, deschiderea spre o comunicare sănătoasă şi tolerantă, armonie.

De asemenea, tradiția Crăciunului duce şi la  promovarea unor comportamente pozitive, cum ar fi, de exemplu, scrierea scrisorii către Moş Crăciun. Chiar dacă unor copii nu le place să scrie, totuşi aceştia se străduiesc să compună o scrisoare cât mai frumoasă, o scrisoare care trebuie să cuprindă lucrurile pozitive pe care le-au făcut de-a lungul anului, pentru a merita cadoul realizat cu atâta dăruire de către piticii din atelierele de jucării ale lui Moş Crăciun J. Acest lucru îi învață pe copil să-şi facă o evaluare personală, să se concentreze pe calitățile personale, faptele bune, să facă un bilanț al comportamentelor pozitive-funcționale pe parcursul a unui an de zile.

Dar, ca multe alte lucruri pozitive şi credința în Moş Crăciun are un final. Părinții se întreabă de multe ori: „Când este momentul să îi spun copilului meu că nu există Moş Crăciun?”.

Startul ți-l poate da chiar copilul atunci când începe să se îndoiască de acest lucru şi să te întrebe: „Mami, tati, este Moş Crăciun real? Unii copii de la şcoală spun că nu este şi râd de mine că încă mai cred în Moş Crăciun!”

Dar cum facem totuşi trecerea de la afirmaţia: ”Există Moş Crăciun!” la afirmaţia ”Nu există Moş Crăciun!”?

Am putea lua în considerare următoarele soluţii:

·         Este important să le explicăm şi să le povestim despre magia Crăciunului şi importanţa ei pentru noi toţi.  Faptul că într-adevăr nu există un Moş Crăciun real care stă într-o casă la Polul Nord şi construieşte alături de Crăciuniţă şi pitici jucării pentru toţi copii, ca mai apoi, în noaptea de Crăciun, să vină cu sania trasă de reni,  să intre pe horn sau geam şi să pună jucăriile sub brad; dar, că există o magie a Crăciunului pe care oamenii au creat-o de câteva sute de ani, prin care ei devin mai buni unii cu ceilalţi, învaţă să dăruiască, să sărbătorească împreună, să împartă cu ceilalţi, să fie mai buni.

·         Este important să fim foarte atenţi ce ne întreabă cu adevărat copilul nostru. Doreşte să îi reconfirmăm că există Moş Crăciun şi să continue să creadă în el sau doreşte adevărul? Unii copii doresc să ştie exact adevărul despre Moş Crăciun, alţi doresc să rămână încă în starea de îndoială în legătură cu existenţa lui.

·         Este important să avem în vedere vârsta cronologică de dezvoltare a copilului. Dacă la 10 ani încă mai crede în Moş Crăciun, probabil va avea un dezavantaj în faţa celorlalţi colegi sau parteneri de joacă, care probabil nu mai cred. Dacă are între 3-6 ani şi deja i-am spus că nu există, s-ar putea să se lovească de ostilitatea copiilor, care încă mai cred şi să-l excludă din cercurile lor, ba mai mult, să fim contactaţi de părinţii nemulţumiţi ai  acestor copii.

Nu există o vârstă clar definită pentru această tranziţie, ea ţine mai mult de capacitatea noastră de a ne cunoaşte suficient de bine copiii astfel încât să ştim când, exact, este acest moment.

·         Trebuie să fim pregătiţi pentru diferite reacţii ale copilului nostru:

-       Unii copii se simt uşuraţi la aflarea adevărului, aceştia au avut doar nevoie să li se confirme percepţia pe care au avut-o în legătură cu realitatea inexistenţei lui moş Crăciun.

-       Alţii răspund cu furie, această furie fiind cauzată de faptul că au fost minţiţi de persoanele de încredere din viaţa lor, adică părinţii. Trebuie să-i facem să înţeleagă că transmiterea mai departe a acestei poveşti magice din pragul sărbătorilor de iarnă, nu este neapărat o trădare a încrederii. Trebuie să facem în aşa fel încât copilul nostru să înţeleagă diferenţa dintre minciună (a ajuta pe cineva să scape basma curată în legătură cu un comportament care are consecinţe negative asupra propriei persoane sau a celorlalţi) şi transmiterea din generaţie în generaţie a unui obicei de sărbători, care face ca sărbătoarea Crăciunului să fie mai magică şi mai interesantă pentru cei mici şi cei mari. De asemenea, trebuie să le explicăm că inexistenţa fizică a lui Moş Crăciun nu înseamnă inexistenţa Crăciunului.

Este extrem de important ca, indiferent de reacţia copilului nostru, să facem acest lucru cu empatie, dragoste, căldură faţă de copil.

De asemenea, putem să explicăm copiilor noştri că Moş Crăciun este un simbol al generozităţii şi dăruirii, a iubirii şi afecţiunii, spiritul lui Moş Crăciun poate fi întodeauna cu noi de sărbători ajutându-ne să creem momente magice pentru cei pe care îi iubim, fiind noi înşine, pentru Moş Crăciun şi pentru ceilalţi. Putem să-i implicăm pe copii în realizarea cadourilor pentru prieteni, rude, sora/fratele mai mic, alţi copii mai puţin norocoşi e.t.c.